A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, un set de anvelope de iarna , marca Bridgestone, adica „made in Japan” – moartea mea! La figurat, bineinteles, in sensul ca mor dupa ele, fiind eu, de felul meu, pasionat de tot ce este japonez – ca japonezii au o istorie absolut pasionanta, iar în materie de tehnica sunt adevarate genii: de la katane la Shinkansen-uri (practic, ei au inventat conceptul de tren de mare viteza), tot ce fac ei e perfect.

Setul de anvelope Bridgestone cu care ma laud l-am primit cadou de ziua mea. Nu de la tata sau de la vreun frate (n-am), vreun var ori prieten din copilarie, ci de la prietena mea. Sunt sigur ca o sa va mirati, pentru ca femeile si tehnica sunt, de cele mai multe ori, „dintr-alt film”. Insa Diana e si ea soferita, ba chiar mai si pune mana pe cric si setul de chei din cand in cand… Si, pe langa cric si setul de chei, mai pune mana si pe masina mea – de obicei, atunci cand a ei e „pe butuci” la vreun service. Mai la inceputul iernii a trebuis sa se duca in delagatie undeva la mama naibii, departe rau, iar cum „buburuza” ei era in service s-a pisicit pe langa mine sa-i imprumut „calutul” meu. Nu, nu e ford Mustang, ci un Opel Calibra 4×4 tunat, de toata frumusetea. Nu apucasem inca sa-i pun „incaltari” de iarna, avusesem tot soiul de porcarii pe cap, iar afara era inca uscat. Si cum legea aia cu cauciucurile de iarna nu stabileste vreo data anume, ci vorbeste de „temperaturi sub sapte grade”, iar afara era cat se poate de uscat, am amanat schimbarea „incaltarilor”. Numai ca vremea s-a stricat pe nepusa masa – sunt sigur ca ati ghicit, exact cand Diana era pe drum. Din fericire, pe drumul de intoarcere… Din nefericire, iubita mea a dat de ghetus si „calutul” meu a ajuns sa execute tot soiul de figuri de patinaj artistic… pana a ajuns in decor, cu soferita cu tot. Daca n-ar fi avut trasnmisie 4×4, probabil ca praful s-ar fi ales din Opelul meu, dar „calutul” meu n-a avut nimic, iar Diana s-a ales doar cu sperietura. Dupa ce a izbutit sa scoata masina din sant (cu ajutorul deloc dezinteresat al unor localnici) s-a tarat (cu vreo 40 la ora!) pana la mine acasa. Si, ca sa-si ceara scuze pentru pocinog, mi-a cumparat „incaltari” Bridgestone pentru „calutul” meu…